Några bilder av resan härmed utlovade nästa vecka ;)

/janne

Misterele Pucioasei (XLVI)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXIII-a. Rime hazlii şi jocuri de cuvinte)

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

Probabil pentru a mai scăpa de austeritate, “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” e împănat cu rime hazlii şi jocuri de cuvinte.

1. “…, că v-am dat vouă cu lopata şi e păcat să fugiţi de Tata” (19 decembrie 1973)

Rima aceasta pare a fi inspirată dintr-un joc al copilăriei: “…cine nu e gata, îl iau cu lopata!”

2. “…vremea…e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie” (14 februarie 1974)

3. “Vino la Mine, nu Mă mai face de ruşine” (12 martie 1974)

4. “… şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibe viitorul… (19 martie 1974)

5. “ Ţi-e ruşine, sau eşti duşman pe Mine? [...] cei care merg după Mine şi Mă urăsc pentru sine… …Mergi cu Mine când n-ai prietenul cu tine… … e de mirare să mai stea cineva în picioare.” (8/21 aprilie 1974)

6. “Ai Har şi Dar, dar Harul a ajuns unde-i paharul! [...] Oare acesta e Harul, să ţii în mână paharul?” (14 iunie 1974)

Încântarea pe care o aduce această combinaţie de sunete este mult gustată de autor, aşa încât el o va reproduce întocmai, cu prima ocazie favorabilă:

“ Şi Dumnezeu nu judecă Harul, nici paharul, ci pe acela care nu ascultă” (17 august 1975)

7. “…şi mănâncă omul fiere şi zice că e miere. Copilaşii Mei, zidirea lui Dumnezeu, nu mai mânca din fiere şi din plăcere, că e fiere “… …Israele tată, învaţă bine să trăieşti cu Mine, că pământul acesta e o uzină de tină, şi zic să mergi bine, să nu murdăreşti haina de pe tine.” (29 iunie/12 iulie 1974)

Jocul de cuvinte tină – tine (dar şi altele asemănătoare) pare-se a fi o virtozitate de gândire care-i dă o satisfacţie intelectuală aparte Verginicăi; el mai este întâlnit şi în mesajele din 14 ianuarie 1975 , 4 octombrie 1975 şi 24 ianuarie 1977.

8. “Apropie-te de Mine fiule creştine, că s-a dat ordin de la împărat ca între tine şi Mine să se sape şanţ, să se pună un zid înalt şi în partea dinspre Mine să pună o minciună. Ce să pună? Să pună o minciună straşnică pentru Mine.” ( 21 iulie 1974)

9. “ E scris în Scriptură, că un timp pământul va fi fără de natură” (8 septembrie 1974)

Apoi, dacă e să facem rime, să spunem şi noi un adevăr (care contrazice flagrant afirmaţia de mai sus): “În Scriptură nici măcar nu există cuvântul natură”. Şi nici derivatele lui: natural, naturaleţe, naturist, etc., căci e natural să fie aşa. Înseamnă că afirmaţia de mai sus se bazează pe o minciună.

10. “… a intrat la fotbal. Să vezi cum sare, zici că moare…” (19 octombrie 1974)

Asocierea este forţată. Căci, dacă sare, cum mai şi moare? Iar dacă moare, cum de mai sare?

11. “ Că judecata Mea e dreaptă şi condamnă după fapta ta, că ai fugit pentru nimic, ai fugit pentru iubit, ai fugit pentru băut, ai fugit pentru hulit, ai fugit pentru curvit, ai fugit că ai înebunit şi Mă uit la tine cum vei sta smerit…” (24 noiembrie 1974)

12. “ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă luptă dreaptă pentru ea.” (6 decembrie 1974)

Se pare că jocul de cuvinte care aminteşte de caragialescul “luptă, luptă, neicusorule!” i-a cam incomodat pe liderii pucioşi care, în ediţia din anul 2006 s-au căznit să-l cosmetizeze cum au putut:

“ O, insulă sfântă, păstrează-ţi sfinţenia şi luptă pentru ea luptă dreaptă.” (23 noiembrie/ 6 decembrie 1974)

13. “…Israele, poporul Meu, Israele, spală-te bine, să nu ai tină pe tine că sfârşitul vine, nu sfârşit ca să mai rămână cineva în urma Mea, ci sfârşitu-s-a…” (14 ianuarie 1975)

Combinaţia “nu sfârşit… ci sfârşitu-s-a” este o găselniţă evidentă, o “tragere la rimă” fără nici o altă justificare pe fond. De altfel, şi combinaţia “sfârşit ca să mai rămână cineva în urmă” este un nonsens, căci sfârşitul (cel care e sfîrşit autentic) obligatoriu nu lasă nimic în urmă.

14. “ Să nu mai răsară nici o lăstară” (19 ianuarie 1975)

Cuvântul inexistent “lăstară” este un barbarism rustic care a fost intenţionat inventat, doar ca “să iasă rima”.

15. “ … o, Israele, tată, de ce nu cunoşti tu că eşti ruda Mea şi că de la Mine ai luat viaţă şi faţă…” (19 ianuarie 1975)

Cuvântul “chip” , uzual folosit în acest context, a fost înlocuit cu “faţă”, tot pentru ca “să iasă rima”.

16. “Să ştiţi ai cui sunteţi voi, deşi v-a născut Ioana sau Steliana.” (19 ianuarie 1975)

După cum se vede, abundă rimele “de doi bani”, de genul

“Baba Rada, baba Rada,

Vinde mere cu grămada”, doar cu scopul inexplicabil de a da o tentă hazlie unor scrieri care ar trebui să fie de o seriozitate dea dreptul austeră.

17. “Ştiu durerea ta, e scrisă în costiţa Mea.” (19 ianuarie 1975)

Deşi cuvântul “costiţă” e folosit de români aproape în exclusivitate pentru sintagma mult îndrăgită de ei “costiţă afumată” (cu fasole), aici, din motive “poetice”, s-a trecut peste orice impediment de similitudine şi peste orice presentiment al ridicolului.

18. “Moşii şi strămoşii voştri au vândut averea şi au plecat în pustie şi s-au îmbrăcat cu sărăcie.” (10 februarie 1975)

19. “ Eu sunt Alfa şi Omega, am colindat pământul în lung şi în lat cu tot ce este curat, iar ce este întinat am blestemat. Eu sunt Domnul în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu Mă vede. Nu Mă arăt, pentru că nu crede.” (10 februarie 1975)

20. “ Floricelele Mele, lucrarea Mea pe care o aduc la voi nu e plasă de gunoi...” (3 aprilie 1975)

21. “ …Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei…” (3/16 aprilie 1975)

22. “ Un copil am avut şi eu, tată, şi l-am dat să fie sângerat.” (3/16 aprilie 1975)

Cuvântul “sângerat” este mai degrabă impropriu, el exprimând mult prea palid tragedia Golgotei. Rănile şi sîngerarea sunt aspecte secundare, faţă de dispreţul şi ura creaţiei faţă de Creator.

23. “ Şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel” (4/17 aprilie 1975)

Fals, fals, tras la rimă cu orice preţ. Mielul nu era deloc mititel, ci bine împlinit, în floarea vârstei. Moartea Domnului a fost prin răstignire, şi nu prin înjunghiere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă, deoarece era o moarte nu numai nedreaptă, ci şi umilitoare, rezervată celor mai ticăloşi delincvenţi ai imperiului roman. Mişelul este un nemernic fricos, care nu se identifică de fel cu trufaşii romani şi cu venalii farisei care au pus la cale moartea Mântuitorului.

24. “ Suntem fraţi, dar voi Mă alungaţi, voi Mă înjunghiaţi şi M-aţi scos din cele ale Mele. Suntem fraţi şi de trup, prin Trupul pe care-l mâncaţi.” (4/17 aprilie 1975)

25. “ Acestea sunt gunoi, aruncaţi-le de la voi!” (19 aprilie 1975)

26. “ Ascultaţi-Mă creştinilor, tineri şi bătrânilor…” (11 mai 1975)

27. “ Buturuga mică răstoarnă carul mare. Tu eşti buturuga mică, care vei răsturna această arătare…” (11 mai 1975)

28. “ … ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi.” ( 25 mai 1975)

29. “ Plângi creştine, plângi poporul Meu că Mă lupt cu tine să te duc la bine…” ( 28 mai 1975)

30. “ Israele, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul cel nemâncat? Cui ai lăsat Mielul cel înjunghiat? Israele tată, fiule risipitor, unde ai plecat şi cui ai lăsat potirul plin de Dar şi de Har? Israele, toţi care au plecat ca tine, nu e unul să nu fi suferit şi nu e unul să nu fi pierit. Multe popoare au pierit prin mâncare…” ( 28 mai 1975)

Cu puţin spirit de observaţie, corectorii pucioşi ar fi putut înjgheba o mică poezioară cu atâte rime adunate în doar 4-5 fraze.

31. “ …Feriţi-vă de băutură, că prin băutură duşmanul fură…” ( 28 mai 1975)

32. “ A fost mai uşor să Mă facă pe Mine mincinos, decât să lase băutura jos” ( 28 mai 1975)

Băutura nu “se lasă jos” decât dacă vrei cu orice preţ să obţii o rimă rahitică. Mai ales când există la îndemână expresia apropiată şi consacrată “să se lase de băutură”.

33. “ Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, vecine.” (1 iunie 1975)

Rima sugerează intutitiv că “Dumnezeul de la Pucioasa” are vecini săritori cu care duce din când în când tratative peste uluci, ca să-l ajute la trebăluială.

34. “ Fiilor nu aţi suferit nimic pentru că aţi greşit, dar să ştiţi că veţi fi pedepsiţi, pentru că Dumnezeu a zis interzis! ” (1 iunie 1975)

35. “ Vin valuri peste lume, abia e începutul creştine. Şi vine şi vine până se întoarce lumea la Mine , ori se face una cu pământul…” (5 iulie 1975)

Dacă “vin valuri” , atunci nu mai merge o explicitare repetată de genul “Şi vine şi vine…” ( cine vine? valurile?) decât dacă se doreşte cu orice preţ o rimă ieftină.

36. “ Israele tată, vino la Mine ca o albină curată…” (5 iulie 1975)

Expresia “albină curată” este o altă găselniţă tautologică, special concepută ca să “iasă rima”. Toate albinele sunt curate din fire.

37. “Pentru tine s-a făcut acest pământ, dar dacă viaţa ta e rea, nu vei sta pe averea Mea.” (5 iulie 1975)

Imaginea aceasta “poetică”, în care cei ce “nu vor avea viaţa rea” vor sta călare şi vor huzuri pe averea moştenită de ei de la Stăpânul pământului şi al întregii lumi este departe de orice imaginaţie creştinească.

38. “ Bea, mânca şi hulea. Afară ploua, şi unda creştea, iar ei nu încetau, şi tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi ţineau…” (23 iunie/6 iulie 1975)

39. “ …S-au făcut mulţi măcelari şi mulţi brutari, dar sunt murdari.” (4/17 iulie 1975)

40. “ Îţi vor spune: de ce nu te-ai spălat de tină, dacă ai avut izvor lângă tine? ” (4 octombrie 1975)

Acest joc de cuvinte nu este singular; îl regăsim şi la poziţia 7.

41. “ Purtaţi uniforma creştină… …cine nu va purta bască pe cap… …se va îmbrăca în rogojină.” (4 octombrie 1975)

42. “ Moşii şi strămoşii voştri n-au ştiut ce este băutura, n-au ştiut ce este natura… ” (25 august/7 septembrie 1975)

43. “ …Babilonul cel înveşmântat spre a fi plăcut de bărbat…” (3 decembrie 1975)

44. “ Fiţi pricepuţi, că am sosit unde nu aţi gândit.” (20 noiembrie/3 decembrie 1975)

45. “ Nu va mai fi tată, nici o gură binecuvântată ca să îţi arate ţie vreo pată…”(22 decembrie 1975)

46. “ Veniţi-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara şi Duhul i Se va da...” (9/22 decembrie 1975)

47. “ Poporul Meu, poporul Meu sunt trimis de Tatăl, ca să săvârşesc ultima profeţie care a mai rămas din vecie…” (4 ianuarie 1976)

48. “Vai de tine creştine, care te-ai suit la înălţime şi nu vrei să mai asculţi de Mine. Vai de tine creştine, care la mânia ta, vinzi lucrarea Mea…” (7 ianuarie 1976)

49. “ Dar Veronica, care este duşmană pe Verginica şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica… … Pâinica lui Veronica nu i-a luat-o Verginica, ci e în mâna Domnului.” (11 februarie 1976)

50. “ Şi să ştiţi cu toţii că a sosit ceasul morţii…”(21 februarie 1976)

51. “ Cine are vie, acela are bogăţie, dar nu pământească, ci duhovnicească. Cine are butuc de viţă să şi-l îngrijească, că are să rodească…”(21 februarie 1976)

52. “ Atunci să ai ce mânca şi ce bea, că tot cerul se va bucura de veselia ta.”(21 februarie 1976)

53. “ …şi va face vin şi va pune pe masă, vin cu stare aleasă.”(21 februarie 1976)

54. “ …că ştiinţa lumii de azi e ca omul care moare fără lumânare.”(21 februarie 1976)

55. “…cu un singur cuvânt vei răscumpăra o mulţime mare de suflare.” (21 februarie 1976)

56. “…Pe pământ la voi e război.” (21 februarie 1976)

57. “ …învăţaţi mieii să nu fie prieteni cu leii…”(23 februarie 1976)

58. “ Sunteţi rugaţi cu viaţă curată să Mă aşteptaţi…”(23 februarie 1976)

59. “ …Nu mai e profeţie, pentru că creştinul nu ştie s-o ţie, dar dacă vei fi credincios ca Ilie din pustie, Domnul îi va da.” (20 martie 1976)

60. “ Eu Mă voi lupta şi tot mereu vă voi aştepta şi în vreme rea, căci Domnul vine pe vreme de furtună, nu pe vreme bună…” (10 mai 1976)

61. “ Fiilor, învăţaţi Scriptura, să nu vă întreacă cei cu natura. Se apropie examenul şi vei avea o serbare foarte mare. Serbarea ta va fi cu totul altceva.” (3/16 iunie 1976)

62. “Să nu zici: Aoleu ce să fac eu…” ( 7 septembrie 1976)

63. “ Unde va fi peştera mai rea, acolo vei intra.” (26 octombrie 1976)

64. “ …du-te până colea, şi împlineşte porunca Mea.” (26 octombrie 1976)

65. “ Scrieţi pe hârtie această profeţie.” (26 octombrie 1976)

66. “ Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău. Vai de tine care ţi-ai lăsat bărbatul şi te-ai recăsătorit cu altul… … Vai de tine, că la ziua de judecată nu vei avea ce răspunde măcar o dată… ” (26 noiembrie 1976)

67. “ Dacă această comoară nu se dovedea de nimenea, păsărică în rai erai, dar pentru că nu ai ţinut secretul, a venit duhul rău şi a intrat în pieptul tău şi în loc de raiul lui Dumnezeu a făcut iadul.” (26 noiembrie 1976)

68. “…şi ai făcut sodomie şi te-ai dus şi ai făcut hoţie.” (6 decembrie 1976)

69. “ Că a căzut lucifer din cer…”(6 decembrie 1976)

70. “ Cine a ascultat şi a împlinit, drumul i-a fost spre răsărit.” (6 decembrie 1976)

71. “…Că a venit din iad, demonul cu toată ceata înfuriată, crezând că pune credinţa sub obroc, crezând că pune credinţei foc, sau lacătul pe tine, ca să nu mai mergi creştine după Mine.” (6 decembrie 1976)

72. “ Poporul Meu, odată era un evreu şi se juca cu minciunile.” (6 decembrie 1976)

73. “ Românie, cine te ştie, Românie? Îţi zic ţie Românie, unde e brăţara care o purtai la mână? Ţi-au luat-o ţările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinereţea de pomană. Cu câte cruci am sfinţit acest pământ! Dar acum nu mai sunt…. …Vei bîjbîi ca omul fără vedere şi vei înfometa ca omul fără avere care nu va avea unde semăna recolta sa. Căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta şi nu vei mai avea unde păşuna vita ta, şi nu vei mai avea pomii şi grădina ta… …Nu ţi-ai păstrat lucrul care ţi l-am dat, şi te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă…” (7 ianuarie 1977)

74. “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el… ... Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnezeiesc? ” (7 ianuarie 1977)

75. “…toţi Mi-au zis că urmează pe Iisus până la poarta cerului, sus.” (7 ianuarie 1977)

76. “ Vino tată, vino, căci căminul e mititel, dar se va întinde ca o plasă şi se va face mare şi frumoasă, şi o va conduce Domnul.” (7 ianuarie 1977)

În goana după rime hazlii, Verginica a luat o plasă mare şi frumoasă, căci a pierdut firul naraţiunii. Ce va conduce Domnul? Plasa, sau căminul care se va întinde ca o plasă?

77. “ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat…”(7 ianuarie 1977)

78. “ Am văzut creştin care mult a fost iubit de Tine şi astăzi este căzut în tină. (24 ianuarie 1977)

79. “ Creştine, creştine, auzi trâmbiţa ce spune? Ce zici, vei putea sta până la venirea Mea? Răspunde. O, fiule tată, e vremea grea şi rea şi omul nu vrea să facă voia Mea, pune în faţă neputinţă, dar ţine minte aceste cuvinte sfinte: cine dragoste a avut, a putut.” (24 ianuarie 1977)

80. “ Gândeşte-te bine creştine că vine ziua ca mâine şi vei vedea ce se va întâmpla cu casa ta, vei vedea ce se va întâmpla cu averea ta, vei vedea…”(24 ianuarie 1977)

81. “ O, Fiul Meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? ” (24 ianuarie 1977)

82. “ …Vai de tine creştine care ai vorbit cu Mine, lucru care nu se spune la nimeni şi tu, din încăpăţînare ai făcut foc mare şi ai ars tot ce a fost dumnezeiesc şi a rămas doar cenuşa, popor care stai cu mâna pe topor şi te răzvrăteşti cu cel care-l pregătesc pentru tine… ” (24 ianuarie 1977)

83. “…Israele, tată, de la mic şi până la mare, dacă vă aduceţi aminte de numărătoare, s-a făcut numărătoarea creştinilor pe pământ.” (24 ianuarie 1977)

84. “ Dacă ai călcat pe un lucru binecuvântat, ai făcut mare păcat. Tată, nu te-ai încredinţat în mâna Mea pe care ţi-am pus-o pe cap când te-am binecuvântat…”(24 ianuarie 1977)

85. “…sabia lui l-a tăiat pe Goliat. Aşa şi tu. ” (11/24 ianuarie 1977)

86. “ Că vine vremea să stea oştirea Mea colea şi cea rea colea şi vor sta faţă în faţă şi să ştiţi că aceştia nu se vor lupta cu sabie şi se vor lupta cu putere nevăzută. Va sta duşmanul sub talpa ta.” (24 ianuarie 1977)

87. “Pentru unii din voi vine mare bucurie, iar pentru unii, mare întristare; fiecare în a sa lucrare.” (9/22 februarie 1977)

88. “ Am adus laudă la creştini, şi lauda au dat-o la câini. Daniele, crezi? Ce laudă să-ţi mai aduc Eu, poporul Meu? (9/22 februarie 1977)

89. “ Eu sunt Domnul Iisus Hristos, care M-am pogorât din cer pe pământ, dar nimeni n-a cercetat cum s-a întâmplat. Tată, mai întâi credinţa voastră e rugată să nu Ne mai facă Nouă judecată…”(19 februarie/4 martie 1977)

90. “ Nu vă rezemaţi pe om sau pe pom, că şi omul, şi pomul, vor fi smulşi.” (19 februarie/4 martie 1977)

91. “ De ce-L judeci pe Domnul Iisus Hristos? El a fost judecat mult, mult de Pilat şi nu L-a găsit vinovat, şi tu Îl găseşti vinovat.” (19 februarie/4 martie 1977)

92. “Vai de viaţa ta care, ieri, alaltăieri, zbiera şi se îngrozea de mânia Mea…”(9 martie 1977)

93. “ Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară.” (27 martie 1977)

94. “ Poporul Meu, ţine bine la viaţa creştină, nu o lăsa să prindă rugină pe ea, şi curăţeşte-o mereu pentru Dumnezeu.” (27 martie 1977)

95. “ Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit şi a plâns cu suspine şi i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare.” (27 martie 1977)

Cine nu a mai avut salvare? Nodul cel mare?

96. “ Se aude din cer, când lumea vă duşmăneşte şi vă porecleşte şi vă ameninţă. Şi Dumnezeu plânge când vede pe poporul Său că nu tace şi ridică sabia împotriva celui rău.” (15 aprilie 1977)

97. “ Şi când vei avea tu putere să dai vedere orbilor? Când? Care va fi a voastră răsplată, dacă voi nu aţi împlinit niciodată această minune? Că uite, a sosit soarele la asfinţit şi rămâne întunecime…”(15 aprilie 1977)

98. “ Vino la Mine creştine, că fericit este cel ce nu M-a văzut şi M-a iubit! Fericit este acela care a suferit pentru Mine şi pentru că a fost credincios şi nu şi-a lepădat credinţa jos. Fericit. Că înaintaşii voştri au luptat fără preţ şi au biruit… …Şi nu se face judecată niciodată…”(15 aprilie 1977)

99. “ O, iubite creştine, cât bine am făcut Eu pentru tine şi tu nu vrei să iei acest bine pentru Mine. Că nu va mai fi cu tine…”(24 aprilie 1977)

100. “ O, poporul Meu iubit, Eu am grăit că M-aş fi lipsit de toate…”(24 aprilie 1977)

101. “ A venit ziua cea mare când sună clopotele de la hotare.”(24 aprilie 1977)

102. “ Acest Eu nu e trupul acesta, ci e Duh şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni…” (6 mai 1977)

103. “ Lume, lume, şi iară zic lume, eşti gata să rămâi fără nume. Îşi va pieri numele. Îţi va pieri poftele, îţi va pieri trupurile. (6 mai 1977)

104. “ … Copilaşii Mei, vai de copiii care se nasc în vremurile de azi şi chiar tu creştine îl ţii lângă tine până la o mărime şi atunci l-a luat satana de lângă tine şi a făcut din el slugă vrednică de el. Fericiţi părinţii care muncesc cu trudă să-şi ţină copiii lângă sine, şi după acea mărime…”(9 mai 1977)

105. “Dumnezeu, prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat. Creştine, de ce te chem să vii la Mine? ” (26 aprilie /9 mai 1977)

106. “… vei pica şi nu vei mai sta. Am venit din cerul sfânt să vă fac cunoscut acest cuvânt.” (9 mai 1977)

107. “ Zideşte, creştine, tot ce ştii despre Mine, căci în curând se va arăta toată munca ta.” (4 /17 mai 1977)

108. “ Nu cârtiţi şi în ziua sărbătorii, căci fiecare sărbătoare îşi va iubi ai ei copii….”(17 mai 1977)

109. “ Pe cine pedepseşte Dumnezeu la păcatul acesta greu?”(17 mai 1977)

110. “ …că v-a pus nume această lume: “sfinţi”, dar voi sunteţi păcătoşi…” (4/17 mai 1977)

111. “ Dar ei au stricat uniforma Lui Dumnezeu şi nu i-a tras nimeni de codiţe sau de rochiţa pe care nu o are.” (17 mai 1977)

112. “ Să ştiţi că pedeapsa care vine peste lume şi peste unii dintre voi, nu vine de la Mine, ci vine de la sine. Dar cei ce veţi fi cu Mine, veţi fi ocrotiţi şi feriţi…

…Vai de tine pământ şi mare, că eşti mare fără hotare, dar nu ai în tine nici o floare mirositoare. Vai de tine pământ şi mare, că te-ai umplut de putoare. Da! [...] Că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea…”(23 iunie 1977)

113. “ Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare…”(23 iunie 1977)

114. “ [...] aleargă ca un leu să distrugă lucrul lui Dumnezeu.” (15 iulie 1977)

115. “ Vei merge pe drum şi păcatul te va face scrum.” (15 iulie 1977)

116. “ Şi vei fi judecat dacă ţi s-a spus să nu dai pe la împărat şi tu ai dat…” ( Ediţia 1995: 23 iulie 1977 ; Ediţia 2006: 10/23 iunie 1977)

Şi acest text a fost – în mod inexplicabil – mutat cu o lună în urmă, în ediţia din anul 2006.

117. “ Încă odată te strig pe tine, stăpânule al acestei lumi, nu mai duce la nimicire întreaga omenire, n-o mai duce unde nu a mai fost niciodată această lume, n-o mai duce la moarte! Toţi şi-au schimbat frica de la Dumnezeu şi şi-au îndreptat-o spre chipul tău. Toţi te îmbrăţişează pe tine şi s-au înstrăinat de Mine. O, cum vei pieri pe toate căile şi pe toate cărările! ” (30 iulie/12 august 1977)

118. “ Învăţaţi bine să fiţi cu Mine la vremea de război între Mine şi cei răi. ” (30 iulie/12 august 1977)

119. “ …O, creştine, va veni lumea la tine şi nu te va mai numi câine şi va alerga să-ţi ceară scula ta să îşi repare casa sa şi viaţa sa şi să îţi ceară pâine de mâncare. Iar dacă le vei da, hambarul tău va seca… ” (12 august 1977)

Contrar învăţăturilor Scripturii, care îndeamnă la iubirea vrăjmaşilor, pe motiv că şi Dumnezeu face la fel (“Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” - Matei, 5,45 ), noua “Biblie” de la Pucioasa îi îndeamnă pe creştini la răzbunare, la răutate, la zgârcenie şi la egoism. Ei sunt instruiţi ca nici măcar pâine să nu le dea la vrăjmaşi, deşi iubirea de vrăjmaşi se confirmă mai ales în gestul oferirii unei bucăţi de pâine:

“Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?” (Luca 11,11)

120. “ O, poporul Meu, te-aş ruga Eu ca Fiu al lui Dumnezeu, să crezi bine cuvintele de la Mine.” (12 august 1977)

121. “ Ai făcut rău că ai luat viaţa fratelui tău.” (12 august 1977)

122. “ …O, poporul Meu iubit, acum se vede ce ai folosit cu cuvântul pe care l-ai auzit, […]” (12 august 1977)

123. “ …Ai zis mereu: a făcut Domnul lucrare, dar ce lucrare a făcut? A făcut vreo căldare?” (12 august 1977)

124. “ …Domnul vă spune un simbol, o istorioară duhovnicească. Fiilor, deschideţi-vă inima şi mintea: Afară ninge şi îngheaţă/ şi frigul creşte tot mereu/ păsărica cea isteaţă/ nu-şi mai zice cântul său! Aţi priceput? Dumnezeu care a făcut-o o încălzeşte, o hrăneşte…” (24 august 1977)

125. “ Nu aruncaţi credinţa jos, că vine o suferinţă pentru necredinţă. Copilaşii Mei, fiţi pricepuţi, că nu pot să vorbesc aşa, după priceperea ta, ci Eu vorbesc în taină. Copilaşii Mei, Eu v-am iubit pe voi şi v-am preţuit prin Sîngele care s-a jertfit. V-am iubit prin Duhul pe Care vi l-am dăruit, şi v-am răscumpărat prin palmele care Mi s-au dat. Am fost numit om rău, dar răutatea